Blestemul iernii

000

Toamna mi-a zgâriat ochii
și mi-a șoptit
că dacă o voi părăsi,
mă va arunca în brațele verii.

Vara mi-a topit ochii
și mi-a șoptit
că dacă o voi mai privi,
mă va spinteca cu un fir de foc.

Primăvara a fost singura care a plâns
și mi-a topit inima.
Mi-a șoptit, că sufletul ei înfrigurat
nu mă va părăsi
și că ea și-ar dori
să omoare frica cu care soarele
o frige în fiecare zi,
frica de a nu arde
ceea ce ea învie.

În timp ce eu ucid,
primăvara învie.
În timp ce eu îngheț,
vara arde.
În timp ce eu plâng,
toamna usucă.
Iar soarele mă vrea moartă
tot timpul.

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Ambalaj

tumblr_lvtptyE5zc1qd2dpao1_500

Când vezi un om pe stradă, nu te uiţi mai întâi la inima lui. Da, aşa este.

Purtăm pe umeri blestemul prejudecăţii. Ar trebui totuşi, să ne deschidem odată pentru totdeauna ochii, deşi e odios de greu.
Da, niciodată nu ne vom simţi atraşi de o persoană care nu e frumoasă. Dar, credeţi-mă, cu cât eşti mai frumos pe interior, mai bun, mai paşnic, binevoitor, iubitor, cu atât exteriorul devine strălucitor, reuşeşti să emani prin toţi porii buna ta dispoziţie, energia pozitivă.

Nimeni nu iubeşte o faţă drăguţă, dacă în interior eşti putred şi miroşi a urât.
Am întâlnit multe persoane care nu aveau efectul de WOW la suprafaţă, dar odată ce am apucat să-i privesc în profunzimea lor, am rămas şocată de cât de orbi putem fi. Frumuseţea interioară a cuiva are puterea de a te orbi. Atunci, sincer, uiţi de orice asptect fizic, înfăţişare exterior, ambalaj blestemat. Frumuseţea e totuşi atât de efemeră… însă sufletul nu îmbătrâneşte niciodată.
Crede-mă, degeaba eşti mereu perfect/ă din punct de vedere fizic, cu pleoapele lăsate de la atâta machiaj, cu măsurile mereu la standardele impuse de societatea asta şchiopătândă, dacă sufletul te trădează, dacă gradul de inteligenţă e mai mic decât lungimea tocurilor care bătătoresc asfaltul, ori maşina pe care o ai prinde o viteză de 2 ori mai mare decât capacitatea ta de a rezolva o ecuaţie de gradul 2.
Nu, nu contează dacă ai nasul nu ştiu cum, sau bărbia altfel, sau picioarele grase, sau câteva straturi de grăsime în plus, un coş pe frunte sau un defect pe care tu nu ţi-l suporţi şi nu ai cum să-l ascunzi. Nu, dragule sau draga mea, dacă tu eşti bun cu tine, cu ceilalţi, dacă respecţi ceea ce ai şi te bucuri de tine aşa cum eşti, AŞA CUM TE-A DAT  DUMNEZEU, vei vedea cât de bine te vei simţi în adâncul sufletului tău. Zâmbeşte, societatea e oricum parşivă şi plină de prejudecăţi. Dacă ai buzele altfel decât Bianca Drăguşanu, foarte rare persoanele care îţi vor spune că eşti frumoasă. Dar eu îţi spun acum, în moment acesta, că eşti frumos aşa cum eşti. Priveşte în interiorul tău. Dacă nu miroşi a urât, atunci eşti una din puţinele persoane reale de pe planeta aceasta.

Fă-te auzit prin ceea ce eşti în esenţă, nu ceea ce văd oamenii în primele 3 secunde de când te-au zărit. Concentrează-ţi puterea în ochi, în suflet, şi străluceşte! Asta e tot ce contează.

Posted in Uncategorized | Leave a comment